Voinţă, perseverenta şi caracter |
| referat - Psihologie | ||
Menirea sistemului personalitate este realizarea unei adaptări optime la mediu, obţinerea unei echilibrări favorabile existenţei sale biologice şi sociale. Personalitatea, ca sistem dinamic deschis dialogului cu lumea, implica ideea de autodeterminare, autoconducere, autodefinire a drumului în viaţă. Personalitatea este un complex de structuri cognitive, afectiv-motivaţionale şi volitive, nu pur şi simplu alăturate, ci inter conexate, legate între ele prin nenumărate relaţii biunivoce. Caracterul este considerat ca o totalitate de trăsături esenţiale şi stabile, deviate din orientarea şi voinţa omului. Din punct de vedere genetic, caracterul se explică prin interiorizarea relaţiilor externe, ca urmare a integrării treptate într-un sistem de relaţii sociale. Plecând de la sensul etimologic al cuvântului caracter, care în limba elenă însemnă pecete, tipar, vom înţelege însuşirile de voinţă ale caracterului ca particularităţi psihice, specifice fiecărui om şi care se exprima în conduita sa voluntară. Aceste însuşiri au o semnificaţie morală, evidenţiază esenţa socială a omului, raporturile sale cu ceilalţi membri ai societăţii.
|
