Variabilele afective si motivationale ale invatarii |
| referat - Psihologie | ||
Variabilele afective si motivationale ale invatarii 1.EMOTIILE SI SENTIMENTELE Elevul nu este indiferent la ceea ce se petrece in interiorul si exteriorul sau. Toate evenimentele interne si externe au un ecou mai intens sau mai putin intens în fiinta proprie. Afectivitatea a si fost definita ca traire a relatiei subiect-obiect în functie de experienta cognitiva, de starea psihica si psihofiziologica în timpul relatiei, de ambianta în care se produce, de evenimentele înconjuratoare etc. Întodeuna aceasta traire poate îmbraca forma de bucurie, satisfactie, placere, iubire etc. sau de tristete, insatisfactie, ura. Este vorba de raporturi de satisfactie sau nesatisfactie fata de activitatea de învatare, de placerea sau neplacerea pe care o poate produce, deci de o atitudine de aprobare sau respingere, ceea ce reflecta o concordanta sau o neconcordanta între trairile elevului si propria lui activitate de studiu. Specificul proceselor afective consta în faptul ca în cazul lor omul reactioneaza cu întreaga sa fiinta. Afectivitatea este o traire interna specifica fiecarui individ, pentru ca ea depinde de semnificatia pe care acesta o acorda obiectului sau situatiei care o determina. Ea apare ca o tensiune a întregului organism, pentru ca este traita atât în plan organic, cât si în plan psihic si comportamental. Afectivitatea ne ajuta astfel sa întelegem mai bine personalitatea elevului, implicata integral în realizarea sarcinilor scolare. Caracteristicile principale ale proceselor afective sunt: Durata Intensitatea Polaritatea Expresivitatea. Durata proceselor emotionale se refera la persistenta trairilor afective, a emotiilor sau a sentimentelor. Placerea de a învata, satisfactia determinata de reusita poate dura toata scolarizarea. În schimb, sunt elevi la care durata unor procese afective pozitive este mica, de exemplu în cazul unor examene promovate mai mult prin eforturi temporare, nesustinute. Intensitatea este forta si profunzimea trairilor afective, masura în care succesul în sarcinile scolare nu este de moment si de suprafata, ci are ecouri profunde in personalitatea elevului, devenind un stimul de intensitate maxima, care mobilizeaza toate resursele interne pentru reusita scolara. Din nefericire exista un mare numar de elevi la care afectivitatea nu constitue o forta interna deosebita care sa sustina energetic activitatea de învatare. Acestia sunt elevii apatici, indiferenti, de obicei candidati la insuccese sau esecuri scolare. Polaritatea afectiva este o trasatura care îi apropie pe elevi de activitatea de învatare sau îi îndeparteaza de aceasta activitate. Întodeuna afectivitatea se situeaza la polul pozitiv (învata din interes, pasiune, satisfactie) sau la polul negativ (învata din obligatie, cu indiferenta, învatarea nu-i produce elevului placere sau bucurie). Practica scolara demonstreaza însa ca polaritatea afectiva este relativa, si nu absoluta. În realizarea sarcinilor scolare cei doi poli ai afectivitatii pot coexista, îsi pot schimba locul unul cu celalalt sau se pot neutraliza reciproc. Ceea ce determina relativizarea polarizarii este faptul ca afectivitatea de învatare este obligatorie, nu facultativa. Elevul este obligat sa învete, chiar daca acest lucru nu-i place. Pe parcurs învatarea poate avea însa ecouri pozitive în personalitatea lui, adica poate determina stari de entuziasm, bucurie si satisfactie. Exista si situatii inverse: la început elevul poate învata din interes, din placere, dar ulterior, lovindu-se de dificultati de întelegere, sa manifeste stari de respingere pentru studiu, de tristete sau chiar deprimare. Trecerile starilor afective de la un pol la altul le întâlnim la elevii care de obicei nu se bucura de reusita scolara prea înalta. Dimpotriva, cei care au satisfactia succesului scolar manifesta si stari afective pe masura, pentru ei activitatea de învatare fiind, în general, o activitate agreabila, chiar foarte placuta si o bogata sursa de satisfactii personale. Expresivitatea este o alta trasatura a proceselor afective. Expresivitatea, adica exteriorizarea trairilor emotionale, se pune în evidenta prin: mimica (miscarile fetei pot exprima fericirea elevului ca a dat un raspuns adecvat la lectie, bucuria dar si tristetea, uneori chiar indignarea în legatura cu unele întrebari puse de profesor); pantomimica se refera la reactiile întregului corp: tinuta în timpul lectiilor, gesturile care pot exprima numeroase stari interne, mersul saltaret tradeaza buna dispozitie, pe când mersul agale poate semnifica mâhnire sau suparare pentru realizarea sarcinilor scolare; intonatia vocii (ca intensitate, ritm, timbru) poate deasemenea reda numeroase trairi afective legate de activitatea de învatare. Expresiile emotionale modifica ritmul respiratiei (îl face mai rapid sau mai lent), accelereaza bataile inimii (se pot produce fenomene de vasodilatatie sau vasoconstrictie), schimba compozitia chimica a sângelui sau hormonilor.
|
