Tulburarile memoriei |
| referat - Psihologie | ||
Tulburarile memoriei I.SEMIOLOGIA MEMORIEI Functie psihica e importanta în desfasurarea proceselor gândirii, imaginatiei, proceselor cognitive ale omului, memoria este un process complex care se desfasoara în trei etape esentiale : întiparire (fixare), pastrare (conservare) si evocare (reactualizare). Desi are o orientare retrospectiva prin continut, memoria trebuie sa fie mereu ,,actuala,, si ,,prezenta,, în desfasurarea gândirii, afectivitatii, imaginatiei, vietii psihice în general. Reprezantarea grafica de mai jos ne poate ajuta sa întelegem mai bine cum se produc în timp cele trei etape ce definesc memoria : fixarea, redata prin sageata verticala cu sensul în jos ,însemnând culegerea informatiilor din mediu, pastrarea – sageata orizontala implicând si elementul ,,timp,, (stocarea) si evocarea – sageata verticala cu sensul în sus, reprezentând aducerea informatiilor în câmpul constiintei. Fixarea este un proces complex, continuu, prin care informatiile din sfera perceptuala, senzoriala, ideativa, afectiva ajung la nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central, dar nu numai atât; este vorba despre un proces intelectual complex, un proces de sinteza, care implica intr-un mod obligatoriu claritatea constiintei. Prin memoria de fixare se construieste permanent prezentul. Aceasta constructie este rezultatul însumarii unor elemente evocate, la care se adauga elemente ce se percep în momentul trairii respective. Deci fixarea este în acelasi timp si evocare, fapt ce confera trairea continuitatii. Astfel se realizeaza o sinteza permanenta între ceea ce am trait si ceea ce traim în prezent. O corecta fixare depinde de : 1.Perceptia corecta a informatiilor, ceea ce presupune integritatea anatomica si functionala a analizatorilor. 2.Fiind un proces intelectual superior, fixarea depinde de o corecta întelegere a ceea ce trebuie fixat ; acest lucru depinde de integritatea anatomica a etajelor corticale superioare, un nivel cognitiv care a atins dezvoltarea normala si are o functionalitate de asemenea corecta. 3.Câmpul constiintei trebuie sa fie clar pentru o buna fixare. 4.Atentia, vointa, concentrarea participa la fixarea informatiilor, fiind factori de care depinde corectitudinea actului. 5.Afectivitatea este foarte importanta, îm ea implicându-se interesul, dorinta, motivatia, toate fiind forte ce participa la o corecta fixare. 6.Implicând elementul timp orice fixare trebuie sa se faca împreuna si în raport cu aceasta dimensiune. 7.Fixând un anumit eveniment, fixam si câteva elemente din realitatea fizica semnificativ legate de acesta. Deci fixam nu numai ,,acum,, ci si ,,aici,,. Orice decalaj care nu se poate corecta poate conduce spre patologia memoriei. 8.Prin memoria de fixare, realizam constiinta de sine si pe aceea a realitatii traite, dare pentru aceasta este necesara si o corecta evocare. Pastrarea (conservarea) este procesul de stocare a informatiilor deja fixate.Calitatea si durata pastrarii informatiilor depinde de mai multi factori : a.calitatea fixarii este prima conditie a unei corecte fixari. b.repetarea tn timp a ceea ce a fost fixat întareste pastrarea. c.pastrarea depinde de calitatea si integritatea substratului anatomic, functional al creierului. d.pastrarea evenimentelor rezulta din fixarea acestora, dar în contextual continuitasii existentiale, asigura calitatea evocarii, ca etapa ulterioara. e.ramân stocate informatiile legate de anumite procese ale gândirii cu semnificatie pentru subiect si cele corelate cu evenimente afective deosebite, memoria fiind o functie psihica a carei existenta se deruleaza în corelatie cu alte functii psihice. Stocarea este în mod obligatoriu legata de elementul timp. Evenimente fara importanta deosebita, de mult stocate în memorie, se sterg , astfel explicându-se unele tulburari calitative ale memoriei. Evocarea poate fi considerata un proces de scoatere din memorie a unor informatii deja stocate. Acestea pot face parte din sfera afectiva, senzoriala, perceptuala, a gândirii, activitatii. Evocarea este conditionata de etapele ei anterioare: fixarea si pastrarea informatiilor, trairilor, evenimentelor. O evocare corecta presupune si o pastrare corecta, ea fiind rezultatul acesteia. Elementul timp conteaza fiindca, diminuând cantitatea informatiilor pastrate, evocarile vor fi mai vagi. Evocarea corecta trebuie sa se faca tinând seama de factorul timp si spatiu, adica nu oricum, ci aici si acum . Altfel, ea nu se raporteaza la dimensiunile realului si astfel se aluneca în patologie. Deci evocam mult când am fixat mult si am pastrat mult. Evocarea este selectiva si depinde de încarcatura afectiva din momentul fixarii evenimentelor respective dar si din momentul evocarii. Sintetizând, putem relata urmatoarele : 1.evocarea faptelor sau datelor memorate trebuie sa corespunda aspectului real al acestora din momentul fixarii lor, 2.evocarea trebuie sa fie corecta din punct de vedere cronologic. 3.trebuie sa existe o corelatie clara în memorie între momentul desfasurarii unui eveniment si contextul datelor din realitate prezente în acel moment. 4.traind aici si acum individul evoca în fiecare moment evenimentele adecvate realitatii actuale. 5.subiectul trebuie sa construiasca permanent prezentul si sa simta apartenenta existentei lui la realitate, sa distinga clar care sunt faptele care apartin existentei sale, de unde si pâna unde este delimitat eul sau. 6.existând, omul construieste permanent continuumul trecut-prezent-viitor în care se implica constient. 7.o corecta evocare necesita integritatea functiilor psihice în momentul respectiv
|
