Triazine |
| referat - Medicina farmacie | ||
Triazine Triazinele sunt o categorie de pesticide cu o scară largă de utilizare.Majoritatea se folosesc în agricultură în combaterea selectivă a plantelor dăunătoare. Câteva dintre ele cu proprietăţi neselective sunt folosite în industrie. O substanţă aparte este ciromazina care se foloseşte în combaterea insectelor. Ca ierbicide triazinele e pot folosi ca atare sau în combinaţie cu alte substanţe active ierbicide pentru a le mari spectrul de acţiune. Triazinele acţionează asupra plantelor prin blocarea transportului de electroni în procesul de fotosinteză. Plantele tolerante sunt capabile sa metabolizeze substanţele active. Triazinele sunt unele din substanţele îndelung folosite, cercetări asupra acţiunii lor asupra plantelor făcându-se încă din 1950. Ierbicidele din acetă familie includ: atrazină, hexazinonă, prometrin, simazină, cimazină, amitrol etc. Atrazine de exemplu se foloseşte in culturi precum porumb, sorg, iarbă de sudan, trestie de zahăr şi în păduri. Atrazina este frecvent folosită în culturile de porumb şi se estimează a fi cel mai utilizat pesticid din SUA spre sfârşitul anilor 1990. Majoritatea sunt substanţe insolubile în apă şi puţin solubile în solvenţi organici. Se găsesc sub formă de soluţii (unele în solvenţi organici), suspensii sau pulberi dispersabile şi pot fi combinate cu alte ierbicide (fenoxiacetaţi, clorat de sodiu) sau fungicide. DATE EXPERIMENTALE Amitrolul acţionează asupra glandei tiroide plin blocarea aportului de iod şi inhibarea activităţii peroxidazei. Fiind astfel redusă cantitatea de hormoni tiroidieni din sânge rezultă o stimulare suplimentară a hipotalamusului mediată de către TSH a tiroidei. Această stimulare prelungită este responsabilă de inducerea cancerului tiroidian la animalele supuse unor doze continue de amitrol. Administrarea de doze mari de triazine timp îndelungat la şobolani a dus la efecte precum: întârzierea creşterii, uşoară leucopenie şi modificări ale metabolismului hepatic. Amitrolul nu s-a dovedit a avea efecte mutagene asupra tulpinilor de Escherichia coli sau Salmonella typhimurium. O Slaba activitate mutagenă a fost înregistrată pe tulpinile de Streptomyces coelicolor. La animale s-au semnalat efecte adverse asupra ficatului şi cordului în consumul îndelungat de cantităţi mari de atrazină. Hexazinona nu este considerată toxică în general dar poate provoca leziuni ireversibile. Efectul toxic cumulat al triazinelor si insecticidelor organofosforice În general în mediu survin diferite combinaţii de pesticide şi mai rar o singură categorie. De aceea este foarte important de studiat modul în care ele acţionează împreună. De exemplu cercetări recente au demonstrat că ierbicidele ca atrazină cresc efectul toxic al insecticidelor organofosforice(OP). Creşterea toxicităţii are loc chiar atunci când concentraţia de atrazină este de 2 ori sub valoarea care produce în mod normal intoxicaţiile acute. Acest tip de interacţiune se numeşte ”potenţare”: atunci când o substanţă netoxică creşte efectul unei substanţe toxice. Cele două OP care au răspuns cel mai bine la potenţarea atrazinei au fost diazinona şi clorpyrifos . Cercetările au arătat că atrazina poate potenţa efectul OP asupra musculiţei Chironomus tentans, viermelui terestru Eisenia fetida şi a muştei de casă Musca domestica. Deşi atrazina este cae mai utilizată triazină şi contaminează deseori mediul pot surveni şi alte triazine în apele de suprafaţă din jurul terenurilor agricole precum cianazina şi simazina în jurul ariilor urbane. Scopul investigaţiilor a fost să se determine dacă şi alte trazine au efect de potenţare asupra OP sau e vorba strict de atrazină. Prin urmare au fost testate o serie de ierbicide şi produşi de degradare ai acestora in combinaţii binare cu cele două OP mai sus menţionate folosind C tentans. Materiale şi metode folosite În testele de toxicitate s-au folosit larve de C tentans în stadiul 4 de evoluţie obţinute in Laboratorul de Cercetări ale Mediului din SUA. S-au folosit 9 pesticide: cele 2 OP, 4 tipuri de triazine şi 3 compuşi de degradare ai acestora. Modelul experimental S-a testat mai întâi toxicitatea acuta preliminară pentru fiecare compus în parte în timp de 96 h cu o fotoperioadă de 16 h lumină şi 8 h întuneric. Pentru fiecare compus în parte s-au repartizat câte 10 musculiţe într-un recipient cu 1000 ml apă dură. Datorită canibalismului acestor musculiţe s-a mai adaugat şi un substrat de nisip(20g) care s-a demonstrat că nu influenţează experimentul. Compuşii au fost adăugaţi folosind 100 µl ca solvent purtător. Rezultatele testului s-au raportat la capacitatea musculiţelor expuse de a executa mişcări normale de înot. S-au estimat CE1(concentraţia eficientă) CE5 CE15 şi CE50 pentru fiecare compus în parte. Amestecurile de triazine şi OP s-au realizat folosind un model factorial 4×5. Larvele de musculiţe au fost expuse la 4 nivele de OP cu concentraţii corespunzând lui CE1 CE5 CE15 şi CE50 ale ierbicidului selecţionat (0, 25, 50, 100 şi 200µg/L). Studiile preliminare au demonstrat că nici unul dintre ierbicidele selecţionate nu pot provoca intoxicaţii acute ca atare la 1000 µg/L. Rezultatele testelor Deşi nici una dintre cele 4 triazine folosite (atrazină, cinazină, hexazinonă, simazină) nu poate produce intoxicaţii acute ele cresc în mod semnificativ efectul toxic al pentru diazinonă şi clorpiryfos cu excepţia atrazinei care are o capacitate de potenţare mult mai mică. SEMNE CLINICE ALE INTOXICAŢIEI CU TRIAZINE Ingestie: ataxie, anorexie, dispnee, spasme musculare. La câine se observă ataxie, slăbiciune, vomă, diaree şi acidoză metabolică. Doze de 500mg simazină/kg sau de 30mg atrazină/kg timp de 36-60 de zile sunt letale pentru oi. În general doze unice mai mari de 100-200 mg/kg GC pot fi dăunătoare. Administrarea repetată reduce doza toxică la mai puţin de 100 mg/kg GC. Au existat cazuri de mortalitate la oile şi caii care au păşunat la 1-7 zile după utilizarea ierbicidelor cu triazine. Nu s-au evidenţiat efecte cumulative. Nu sunt toxice pentru păsări.
|
