Marea Nordului |
| referat - Istorie |
Marea Nordului Primul război mondial, cunoscut şi ca Marele război, Războiul naţiunilor sau Războiul menit să pună capăt războaielor, a fost un conflict la scală mondială desfăşurat între august 1914 şi 11 noiembrie 1918. Denumirea Primul război mondial nu a fost folosită decât după 1939, după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, până atunci fiind cunoscut ca Marele război sau Războiul mondial. Combatanţii războiului au fost Aliaţii şi Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a mobilizat atâţi soldaţi şi nici nu a implicat atâtea părţi în câmpul de luptă. La sfârşitul său, războiul a devenit al doilea conflict în lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu însă, cel de-al doilea război mondial va face şi mai multe victime. O caracteristică a primului război mondial o constituie folosirea strategică pe scală largă a tranşeelor ca linii de apărare pe frontul de vest, acestea întinzându-se începând cu Marea Nordului şi continuând până la graniţa cu Elveţia. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar pe lângă acestea, mai mulţi îşi pierd viaţa în spatele liniilor frontului datorită lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor - şi a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile şi conflicte interne (spre exemplu genocidul armenian). Avansul tehnologic câştigat odată cu revoluţia industrială a secolului 19 se regăseşte în creşterea puterii destructive a armelor şi în diversificarea modalitătilor de atac aflate la îndemâna strategilor vremii. Astfel, în Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie iar în jur de 5% din victime (a căror cauză directă a fost războiul) au fost civili – în cel de-al doilea război mondial procentul va urca la 50%. Primul război mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: cel German, cel Austro-Ungar, cel Otoman şi cel Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman şi Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război. Eşecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ridicarea fascismului în Italia, nazismului în Germania şi la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Războiul a catalizat Revoluţia bolşevică, cea care avea să inspire mai târziu revoluţii comuniste în diferite ţări, precum China sau Cuba, şi să creeze baza pentru Războiului rece dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. În est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democraţia modernă a statului succesor, Turcia. În Europa Centrală s-au născut state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost recreată. |
