Anglia si Normadia |
| referat - Istorie | ||
Anglia si Normadia Cucerirea normanda, din 1066, a dat Angliei o clasa stapanitoare noua si straina. Regii normanzi au creat o monarhie puternica, implicand si Anglia in ambitiile lor dinastice de pe continent. Dupa ce l-a invins pe Harold in batalia de la Hastings, William Cuceritorul (1066-1087) s-a incoronat la Westminster, fiind recunoscut rege de "parlamentul" anglo-saxon. Acesta i-a legitimat pozitia, insa nu putea ascunde faptul ca s-a suit pe tron prin intermediul fortei, distribuind prazile de razboi sustinatorilor sai. De fapt, William urmarea inlaturarea vechii clase din conducerea statului si a bisericii, creand o societatea pe deplin feudala, in care grupurile sociale dominante erau formate din straini provenind din Normandia si alte regiuni ale Frantei. Regele normand Totusi, Wilhelm a fost capabil sa se foloseasca si de faptul ca putea controla intreaga tara. El a pastrat o mare portiune de pamant pentru el insusi, impartind ce ramasese in parcele mici, astfel incat proprietatile supusilor sai erau prea imprastiate pentru a constitui o amenintare puternica. Astfel, inca de la inceput, monarhia normanda a Angliei a fost mult mai puternica decat majoritatea monarhiilor de pe continent - cu siguranta mult mai puternica decat monarhia franceza - iar in 1066 Wilhelm a reusit sa obtina un juramant de credinta de la toti vasalii din tara, cu implicatia nefeudala ca loialiatea lor era in primul rand fata de coroana, iar apoi fata de lorzii de la care aveau pamanturile. Din acest motiv monarhia engleza a fost foarte puternica comparata cu alte state feudale. Totul continua sa depinda de personalitatea regelui insusi, insa autoritatea coroanei era inca usor subminata de problema succesiunii la tron, sau cand un copil sau o personalitate necunoscuta ocupa tronul. Timp de cativa ani dupa cucerire au existat anumite neintelegeri intre rege si seniorii sai, de vreme ce trebuiau sa formeze un front comun impotriva noilor supusi ostili. In fiecare localitate normanzii si-au intarit pozitiile. Cavalerii calari in armuri erau de neinlocuit in camp deschis, dar securitatea era asigurata mai ales prin construirea de castele. Acestea ofereau protectie impotriva atacurilor neasteptate, serveau drept resedinte pentru lorzi, iar prin dimensiunile lor simbolizau suprematia in fata strainilor. Cea mai mare parte a castelelor normande timpurii erau construite din lemn, ridicate in graba din motive de securitate, si a trecut inca un secol pana la aparitia castelelor de piatra. Totusi, cateva castele au fost construite din piatra inca de la inceput, in special Turnul Alb, inima Tumului Londrei de astazi. Conducerea normanda a fost curand acceptata in sud si sud-est, sud-vestul, insa, a trebuit sa fie supus prin forta. Nordul, in ciuda unei supuneri aparente, a ramas de asemenea refractar, iar in 1069 a izbucnit o rascoala condusa de confii locali, Edwin si Morcar. Wilhelm a reusit sa o inabuse cu o asprime teribila, pradand o suprafata intinsa intre York si Durham, ce s-a refacut dupa mai multe generatii. Dupa aceasta, ultima opozitie saxona a fost condusa de Hereward the Wake din insula Ely, in zonele mlastinoase aproape imposibil de traversat, care nu au fost capturate pana in anul 1071. Calea anglo-saxona Desi normanzii dominau ordinea sociala, iar franceza devenise limba exclusiva a curtii, a claselor sociale superioare, fiind folosita in cele mai importante opere literare, Anglia anglo-saxona nu era inca eliminata. Metodele anglo-saxone de administratie si impozitare au supravietuit; la fel s-a intamplat si cu sistemul guvernamental local, cu serifii, tribunalele, juratii si districtele sale. Acestea erau principalele surse de informatii pentru celebra Carte a judecatii de apoi (Domesday Book), o cronica realizata in fiecare district, in care figurau toate resursele regatului condus de regele Wilhelm si completata in 1086. Regele si-a petrecut o mare parte din domnie luptand cu regele Frantei pe coastele Canalului Manecii. In calitate de duce al Normandiei, William era vasalul regelui, dar a ramas practic nesupus. Datorita faptului ca era si rege al Angliei, resursele sale erau mult mai mari decat ale celui mai puternic nobil, lucru ce reprezenta o amenintare pentru autoritatea si securitatea regelui francez. Aceasta a fost sursa unor neintelegeri care au durat atata timp cat regii Angliei au detinut feude importante in Franta - o situatie care a persistat timp de aproape 400 de ani.
|
