Tendinte din sfera distributiei marfurilor |
| referat - Economie | ||
Tendinte din sfera distributiei marfurilor Metodele de distributie evolueaza continuu. Apar noi forme de vânzare cu ridicata si cu amanuntul, noi sisteme de distributie. Este interesanta analiza amplorii pe care au luat-o în ultimul timp sistemele de distributie verticala, orizontal si cele cu mai multe canale, precum si modul în care aceste sisteme coopereaza, vin în contradictie si concureaza unele cu altele. Amploarea sistemelor de distributie verticala În prezent, sistemele de distributie verticala (SDV) cunosc o extindere din ce în ce mai mare, ele formându-se cu scopul de a face concurenta canalelor de distributie conventionale. Un canal conventional este format dintr-un producator independent, din unul sau mai multi angrosisti si din nul sau mai multi detailisti. Fiecare dintre acestia reprezinta o entitate de afaceri separata, care cauta sa-si maximizeze profiturile, chiar cu riscul de a reduce profitul obtinut de sistem în ansamblul sau. Niciunul dintre membrii canalului nu detine controlul, total sau patial, asupra celorlalti membrii. McCammon a caracterizat canalele conventionale ca fiind “retele puternic fragmentate în care producatorii, angrosistii si detailistii, reuniti în mod liber, încheie cu prudenta afaceri, negociaza în mod agresiv conditiile de comercializare cu ceilalti si au, prin acesta, un comportament independent”. Dimpotriva, un sistem de distributie verticala este format dintr-un producator, unul sau mai multi angrosisti si unul sau mai multi detailisti care actioneaza ca un organism unitar. Unul dintre membrii canalului are dreptul de proprietate asupra celorlalti, le acorda acestora dreptul de fransiza sau detine un asemenea control asupra lor încât îi determina pe acestia si coopereze. Un sistem de distributie verticala poate fi controlat de producator, angrosist sau detailist. McCammon caracterizeaza SDV-urile ca fiind “retele administrate de profesionisti si planificate la nivel central, create pentru a obtine economii din operare si maximum de impact asupra pietei”. SDV-urile au luat nastere cu scopul de a supraveghea comportamentul membrilor canalului si de a evita conflictul rezultat din urmarirea îndeplinirii obiectivelor propuse de catre membrii acestuia. Economiile se obtin ca urmare a volumului activitatilor prestate de membrii canalului, a puterii de negociere si a eliminarii unor servicii prestate de mai multi dintre ei. Sistemele de distributie verticala au devenit în acelasi timp principala modalitate de distributie pe piata bunurilor de larg consum din SUA, ele deservind 70-80% din cerea totala. Cele trei tipuri de sisteme de distributie verticala: CORPORATIV Un astfel de sistem reuneste procesele de productie si de distributie într-o singura unitate. Integrarea verticala este o solutie preferata de firmele care doresc sa detina un control important asupra canalelor de distributie. Ea poate consta în integrarea “în amonte” sau “în aval”. Compania Sherwin-Williams produce vopsele, dar detine si 2000 de unitati de desfacere cu amanuntul. Giant Food Stores detine capacitati de fabricare a ghetii, de îmbuteliere a bauturilor racoritoare, de productie a înghetatei si o brutarie care furnizeaza magazinelor firmei toate produsele necesare, de la cornuri la torturi. Gallo, cel mai mare producator de vinuri, face mult mai mult decât sa scoata pur si simplu vin din struguri. Fratii Gallo detin proprietatea asupra Fairbanks Trucking Company, una dintre cele mai mari firme de transport din California. Cu cele 200 de semiremorci si 500 de remorci, ei transporta vinul din Modesto (un orasel din centrul Californiei) si aduc materiile prime inclusiv var de la cariera proprie situata la est de Sacramento (capitala statului California). Dintre toti producatorii de vin, Gallo îsi fabrica singuri sticlele – câte 2 mil/zi – iar firma Midcal Aluminium Co., care le apartine, executa operatia de capsare a sticlelor îmbuteliate. Majoritatea celor 1300 de producatori de vinuri, câti numara statul respectiv, se concentreaza pe activitatea de productie, neglijând comercializarea. Compania Gallo, dimpotriva, abordeaza fiecare latura a activitatii de desfacere, adresându-se, prin ceea ce face, fiecarui consumator de vinuri. Ea are distribuitori proprii care opereaza pe un numar de 12 piete. ADMINISTRAT Acest tip de sistem de coordoneaza procesul de productie si distributie nu prin intermediul unui singur proprietar, ci prin intermediul dimensionarii activitatii si puterii uneia dintre parti. Producatorii de marci sunt capabili si le asigure intermediarilor colaborarea si sprijinul lor în activitatea de comercializare. Astfel kodak, Gillete, P&B si Campbell Soup reusesc sa stabileasca relatii de cooperare mai putin obisnuite cu intermediarii, relatii care vizeaza diferite operatiuni, precum: expunerea marfurilor, dispunerea lor pe rafturi, promovarea si stabilirea preturilor.
|
