Raspunderea penala |
| referat - Drept | ||
Raspunderea penala 1.Notiunea si tipurile liberarii de raspundere penala. Atingerea scopurilor generale si speciale ale pedepsei penale, prevazute de art. 20 Cod penal (C.P.), de multe ori e posibila si fara tragerea persoanei vinovate la raspundere penala. În anumite conditii scopurile corectarii si reeducarii, preventiei generale si speciale sunt realizabile si fara aplicarea raspunderii penale sau a pedepsei penale, ceea ca se poate face, de exemplu, cu ajutorul masurilor de constrângere cu caracter educativ. Pentru rezolvarea efectiva a acestor probleme, legislatorul, conducându-se de principiul umanismului si folosind adeseori metoda încrederii, prevede diverse categorii de liberare de raspundere penala. Însasi notiunea ”liberare de raspundere penala” a aparut în dreptul penal al tarii noastre în anul 1961, când Codul penal al Republicii Moldova în vigoare a folosit aceasta notiune în denumirea si textul articolelor 10, 48, 49, 50. Analiza art. 46 din Codul penal al Republicii Moldova demonstreaza ca, desi legislatorul nu foloseste termenul ”liberare de raspundere penala”, este vorba de liberarea de raspundere penala. În legea penala definitia raspunderii penale lipseste. Ea este expusa în teoria dreptului penal. Raspunderea penala trebuie interpretata ca o condamnare publica de stat a faptelor social periculoase si a persoanelor ce le savârsesc, exprimata în sentinta de condamnare. Din aceasta notiune reese ca raspunderea penala poate fi aplicata numai persoanelor ce au savârsit o fapta socialmente periculoasa, iar liberarea de raspundere penala va însemna renuntarea organelor oficiale, pe baza unor cauze obiective si subiective, de a mustra, condamna public aceste persoane si faptele lor. Primul indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta în faptul ca orice modalitate a acestei institutii se aplica numai persoanelor ale caror actiuni contin o componenta de infractiune. Aceasta demonstreaza faptul ca institutia liberarii de raspundere penala se deosebeste esential de cazurile când fapta desi întruneste trasaturile unei infractiuni, dar fiind lipsita de importanta nu prezinta pericol social (alin.2, art.7 C.P.), deasemenea, si în cazul legitimei aparari, extremei necesitati, renuntarii benevole ce în dreptul penal exclud penalitatea faptei. Al doilea indiciu ce caracterizeaza natura juridica a liberarii de raspundere penala consta în faptul ca orice modalitate a sa se aplica la aprecierea organelor de anchetare si judiciare. Acest fapt e confirmat prin dispozitiile articolelor C.P. al R.M.,care prevad modalitati aparte ale liberarii de raspundere penala. Liberarea de raspundere penala se caracterizeaza prin faptul ca ea se înfaptuieste dupa regula generala numai când infractiunea nu prezinta un mare pericol social; de raspunderea penala poate fi liberat banuitul, învinuitul, inculpatul si condamnatul; de raspundere penala poate fi liberata persoana nu numai de instanta de judecata, ci si de catre procuror, anchetator si de catre organul de cercetare penala cu consimtamântul procurorului prin intermediul încetarii cauzei penale la etapa anchetei prealabile sau refuzul de a intenta un proces penal. Actele de amnistie si gratiere reprezinta temei al liberarii de raspundere penala daca ele sunt în vigoare si sunt aplicate pâna la momentul condamnarii persoanei conform sentintei instantei de judecata si pot fi ca temei al liberarii de raspundere penala daca actiunea acestora se rasfrânge asupra persoanei condamnate pentru infractiunea savârsita. Tipurile liberarii de raspundere penala se clasifica în doua grupe: 1.din ea face parte prescriptia atragerii la raspundere penala si actul amnistiei. În prezenta acestor temeiuri organul de cercetare penala, anchetatorul, procurorul, instanta de judecata unde se examineaza dosarul sunt obligate sa libereze persoana de raspundere penala, iar procesul trebuie încetat; 2.temei pentru clasificarea celei de-a doua grupe serveste gradul scazut de pericol social al infractiunii savârsite si absenta pericolului social al persoanei infractorului sau prezenta gradului neînsemnat al acestuia. Daca sunt prezente prevederele articolelor 48/1, 50, alin.3 si 4 ale art.10, atunci persoana poate, nu însa în mod obligator, fi absolvita de raspundere penala. În aceste cazuri procurorul, anchetatorul si instanta de judecata urmeaza, pentru ca sunt în drept (dar nu sunt obligate), având în vedere circumstantele obiective si subiective ale cauzei, sa înceteze cauza penala. Liberarea de raspundere penala în prezenta temeiurilor din prima grupa nu depinde de gradul de pericol social, pe când liberarea de raspundere penala în prezenta temeiurilor din a doua grupa e posibila conform legii numai când avem savârsirea unei infractiuni ce nu prezinta un grad sporit de pericol social. Legea penala în vigoare prevede urmatoarele modalitati de liberare de raspundere penala:
|
