Sistemul conturilor contabilitatii nationale |
| referat - Contabilitate | ||
Sistemul conturilor(contabilitatii) nationale 1.OBIECTUL SISTEMULUI CONTURILOR NATIONALE Sistemul conturilor sau contabilitatii nationale (SCN) este un sistem de evidenta si analiza macroeconomica utilizat în statistica tarilor cu economie de piata, în statisticile O.N.U. si ale altor organisme internationale. Aparitia sa a fost impusa de necesitatea asigurarii unor informatii pentru efectuarea unor calcule si analize macroeconomice, devenind instrumentul principal de evidenta si analiza macroeconomica folosit în statistica mondiala. Obiectul sau este de a reprezenta cantitativ realitatea economica într-o perioada de timp sau la un moment dat.Activitatea economica are ca rezultat produse si servicii care au caracter de marfa si se realizeaza prin intermediul pietei, precum si produse si servicii care nu au caracter de marfa si, ca atare, nu fac obiectul pietei. Fluxurile de bunuri se numesc fluxuri materiale. Evidenta acestora este necesara pentru ca, prin agregare, sa se obtina indicatori care permit analiza dimensiunilor si rezultatelor obtinute, privite ca valori de întrebuintare necesare pentru: satisfacerea nevoilor populatiei, productia de noi bunuri, acumularea de bunuri, stabilirea posibilitatilor de export si a necesitatilor de import. În procesul realizarii valorilor de întrebuintare trebuie evidentiate si fluxurile de venituri sau financiare. Evidentierea fluxurilor materiale si financiare raspunde unor nevoi diferite de informare si analiza economica. Fluxurile materiale si financiare, grupate pe categorii de produse si servicii, respectiv de venituri si cheltuieli, sunt evidentiate în conturi alcatuite dupa principiul dublei înregistrari. Categoriile economice utilizate în conceptia SCN au la baza teoria economica pe care se fundamenteaza economia de piata. Principiile care stau la baza SCN fac posibila urmarirea echilibrului material si financiar la toateesaloanele economiei si se refera la: egalitatea resurselor si utilizarilor în toate fazele reproductiei si la toate nivelele de agregare; egalitatea fluxurilor financiare si materiale, prin care se înfaptuieste circuitul economic; utilizarea sistemului de contabilitate în partida dubla, adica a unui proces de schimbare a detinatorului de valoare îi corespund doua operatiuni contabile. 2.APARITIA SI EVOLUTIA CONCEPTULUI: SISTEMUL CONTURILOR (CONTABILITATII) NATIONALE Primul sistem al contabilitatii nationale a fost elaborat de prof. Richard Stone în Anglia, în anul 1938. Acesta a stat la baza elaborarii conturilor nationale ale O.N.U. în anul 1952. Ministerul Finantelor din Franta, sub conducerea lui Claude Gursin, introduce în anul 1956 un sistem adaptat economiei franceze. În anul 1970, R. Stone prezinta o forma îmbunatatita a S.N.C. Ca urmare a preocuparilor pentru redarea cât mai corecta a imaginii de ansamblu a activitatii economico-financiare au aparut diferite variante practice de aplicare. S-au distins în mod deosebit sistemele de contabilitate nationala exprimate în stocuri si fluxuri. SCN exprimate în stocuri au ca obiect evaluarea marimilor ce definesc capitalul national, iar cele exprimate în fluxuri, fluxurile ce se stabilesc între sectoarele economiei nationale si între acestea si restul lumii. Între acestea prezinta interes deosebit urmatoarele doua, si anume: sistemul Cambridge sau sistemul de contabilitate a produsului national si venitului national, care descrie relatiile ce se stabilesc între principalele sisteme omogene ale economiei si între acestea si restul lumii, reflectând viata economica printr-un sistem de conturi corelate între ele, în care se contabilizeaza operatiunile economice efectuate în cursul unei perioade, evidentiind marimile globale sau macroeconomice privind activitatea economica la nivel national; sistemul Leontief sau sistemul interdependentelor structurale sau input-ouput, care descrie structura interna a sistemului productiv si se prezinta sub forma unui tabel matricial cu 2 coloane care indica intrarile si iesirile fiecarei ramuri, serviciilor publice, populatiei si restului activitatilor. Acesta cauta sa evidentieze structura productiva a economiei nationale, spre deosebire de sistemul Cambridge care scoate în relief relatiile dintre sectoare, aratând doar aspectele principale ale activitatii economice. Aceste doua sisteme sunt complementare între ele dar nu iau în consideratie fluxurile banilor si creditelor rezultate din tranzactii si, ca urmare nu explica aspectele monetare si financiare ale activitatii economice. Pentru a reda aceste aspecte a aparut sistemul contabilitatii fluxurilor financiare, care descrie sursele si utilizarea fondurilor banesti ale principalelor sectoare sau grupuri de sectoare ale economiei, înregistrând toate tranzactiile care se efectueaza prin mijlocirea monedei si creditului. Spre deosebire de alte sisteme, acesta are alt continut si urmareste alte obiective, prezentând diferente si în ceea ce priveste sectorizarea economiei nationale si modalitatea de contabilizare a fluxurilor. Contabilitatea fluxurilor financiare are urmatoarele obiective principale: determinarea relatiilor care exista între functionarea sistemului bancar si variatiile activitatilor productive si comerciale; indicarea originii fondurilor si a modalitatilor de finantare a cheltuielilor pentru fiecare sector; stabilirea corelatiilor între cheltuielile de consum, economisire si alte forme de finantare 3.STRUCTURA SISTEMULUI CONTURILOR (CONTABILITATII) NATIONALE Acest sistem este format dintr-un numar de tabele în care se evidentiaza productia, repartitia, consumul si acumularea de bunuri, pe categorii de agenti economici si pe ansamblu. Circuitul economic anual este prezentat ca un ansamblu de operatiuni economice sau fluxuri. Fiecare operatiune economica evidentiaza un transfer de mijloace banesti între unitatile producatoere si consumatori. În ansamblul sau, S.C.N. este prezentat în 4 conturi nationale: productie, consum, acumulare, restul lumii (relatii cu strainatatea). Contul „PRODUCTIE” evidentiaza productia de bunuri, pe de o parte, pe ansamblu si pe producatori, iar pe de alta parte, pe genuri de activitati (ramuri). Se iau în consideratie 4 categorii de producatori: unitatile producatoare de marfuri, producatorii de servicii guvernamentale, producatorii de servicii casnice si institutiile cu caracter nelucrativ care presteaza servicii populatiei. Fiecare operatiune este înscrisa în debitul si creditul contului. De exemplu, contul „PRODUCTIE” înregistreaza în credit valoarea vânzarilor de marfuri si exportul, iar în debit venitul brut (valoarea adaugata) si importul. Marimea venitului brut si a importului trebuie sa fie egala deci cu valoarea vânzarilor si a exporturilor. Aceasta arata ca valoarea adaugata este egala cu suma vânzarilor de bunuri de consum si de investitii corectata cu soldul relatiilor import-export. SCN este prezentat sub forma matriceala, pentru a evidentia relatiile dintre elementele înregistrate în conturi. În matrice, fiecare cont este reprezentat de o linie si o coloana. Operatiunile care se evidentiaza în creditul conturilor (pasivele) sunt reprezentate pe linii, iar cele care figureaza în debit (activele) sunt reprezentate pe coloane.
|
