Contabilitatea stocurilor de materii prime materiale si obiecte de inventar |
| referat - Contabilitate |
Contabilitatea stocurilor de materii prime materiale si obiecte de inventar 2.1 Continutul si structura stocurilor 2.1.1 Stocurile Stocurile reprezinta, materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vândute în situatia când au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia în curs de executie. Stocurile, sub aspectul gestionarii, se pot grupa în stocuri si productia în curs de executie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internationala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicata începând cu 1.01.1976 si revizuita în anul 1993 defineste stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achizitie al acestora cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi: Bunuri achizitionate în scopul revânzarii ( marfa cumparata de un comerciant cu amanuntul si destinata revânzarii) sau orice alta achizitie având acest scop; Bunuri finite sau în curs de executie fabricate de întreprindere; Materii prime, materiale, utilitati ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie; Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut înca venitul aferent, în cazul prestarilor de servicii. 2.1.2 Clasificarea stocurilor În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate urmatoarele stocuri: Materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se în componenta lor integral sau partial, în stare initiala sau transformata; Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul rezultat; Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale; Animale care nu au îndeplinit conditiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrasat, pasarile si coloniile de albine; Productia în curs de fabricatie reprezinta materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricatie, produse ne supuse probelor si receptiei tehnice, precum si lucrarile si serviciile în curs de executie sau neterminate; Marfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpara în vederea revânzarii ; Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protectia marfurilor pe timpul transporturilor si depozitarii sau pentru prezentarea lor comerciala. Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele si amenajarile provizorii. În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991 este data urmatoarea definitie acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor si comenzilor în curs de executie cuprinde ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale, destinate: fie a fi vândute în aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor în procesul de productie; fie a fi consumate la prima lor utilizare. 2.2. Obiectivele si factorii organizarii contabilitatii stocurilor Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie sunt, în principal legate de realizarea functiilor comerciale ale întreprinderii. Principalele obiective ce revin contabilitatii în acest domeniu sunt: A.Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii. B.Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor. Se asigura prin organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, si în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si valoric, înregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor constatate la inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta, pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor. C.Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care sa permita respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidenta economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum si a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în sectiile de fabricatie. D.Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii astfel încât acestea sa poata furniza informatii cu privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare. |
