Barocul vizual |
| referat - Chimie | ||
Barocul vizual Baroc. Eneas scapa din Troia în flacari, de Federico Barocci, 1598. Un tablou ce a fost pictat în clar stil baroc, caracterizat de: dramatismul situatiei descrise, finetea detaliilor ne-echivoce, puternicul contrast dintre lumina si întuneric (clarobscur), folosirea dinamica a ambelor diagonale ale imaginii, utilizarea expresiva a întreagii game de culori calde (alb, galben, auriu, rosu, ocru, maroniu de diferite nuante) si, bineînteles, negru, etc.. Pictura baroc a fost în floare în multe culturi europene între sfârsitul secolului al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea, o perioada din istoria europeana caracterizata de bogatie, stralucire si fast. Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictura au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul miscarii, puternice contraste de lumina si întuneric (acea tehnica cunoscuta sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate si un echilibru compozitional mai degraba dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compozitional. De asemenea, folosirea liniilor de compozitie de forme curbate, asemanatoare unor litere S multiple, a diagonalelor repetate de tip ascendent si descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale si/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual. Tintoretto (pe numele sau real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai scolii venetiene, probabil ultimul mare pictor al Renasterii italiene si fara îndoiala unul din primii pictori folosind o maniera baroc în pictura. În Cina cea de taina, folosirea accentuata a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul careia graviteaza întrega compozitie, a dramatismului momentului surprins în punctul sau critic si redat ne-echivoc cu maiestrie, precum si a culorilor saturate, ce umplu cadrul picturii, reprezinta tot atâtea elemente baroc. În Eneas scapa din Troia în flacari, prezentat aici, Federico Barocci face dovada însusirii si aplicarii cu brio a elementelor definitorii ale stilului baroc în pictura. În anul 1598, anul realizarii picturii, acestea erau deja clar cristalizate si "standardizate," cel putin în Italia. Baroc. Peter Paul Rubens în Vânatoare de lei dovedeste înca o data maiestria sa artistica, prin folosirea simultana a multiple elemente de baroc imagistic. Peter Paul Rubens, considerat de multi specialisti cel mai mare pictor european, maestru incontestabil al barocului pictural, a folosit compozitii complexe cu personaje multiple, pictate din unghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop comun. Spre exemplu, în Vânatoarea de lei, artistul flamand a folosit la refuz spatiul existent, grupând sapte vânatori, dintre care trei pe cai, înarmati cu 5 sulite, 2 sabii si multiple pumnale în jurul a doi lei, care urmeaza a fi strapunsi fiecare de mai multe arme simultan. Desi este considerat, de catre cei mai multi, un pictor reprezentativ al scolii spaniole, de catre altii un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice si, mai ales, mistice, a pictat si sub influenta barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, si, aidoma lui Rubens, artistul spaniol de origine greaca foloseste culori saturate aplicate cu tusa groasa, de multe ori delimitând clar, dar alteori nedelimitând limpede, aidoma artistilor ce foloseau tehnica numita sfumato, liniile de contur dintre personaje sau dintre personaje si fondul picturii. Pictorii francezi ai genului baroc, precum Nicolas Poussin si Claude Lorrain, nu au facut altceva decât sa continue traditia clasica a personajelor ce umplu cadrul picturii având atitudini fie statuare, fie dinamice, dar întotdeauna dramatice, si gasindu-se în mijlocul unor peisaje usor ireale ce amintesc mai degraba de parcuri (desigur, baroc) decât de un peisaj real. În timp ce Rembrandt si alti maestri olandezi ai barocului s-au aplecat în compozitiile lor mai ales asupra scenelor cotidiene, spaniolul Diego Velázquez, artist neafiliat vreunei scoli, dar puternic individualizat ca pictor baroc, desi a realizat si picturi inspirate din cotidian, mai ales în perioada italiana, este cunoscut îndeobste pentru realizarea de portrete minunate ale membrilor Curtii Regale a Spaniei, compozitii pline de culoare, viata, exuberanta si realism.
|
