Antimoniul sau stibiul |
| referat - Chimie | ||
Antimoniul sau stibiul Stare naturala si obtinere. Principalul mineral de antimoniu este stibina, Sb2S3, ale carei cristale prismatice au forma unor ace ascutite cenusii, lucioase,ajungand pana la15-20 cm lungime; formeaza adesea agregate asemanatoare cu spinii unui arici. In natura se gaseste antimoniu metalic in forma unor cristale mixte cu arsen, in mineralul al-emontit, hexagonal.Ca sulfura mixta cu alte metale se mai gaseste antimoniu in mineralele: Fe-argintii, jahlerze sau tetraedrite, cu compozitia aproximativa. C:l3SbS3,continand alte metale, boumonita, CuPbSbSa etc Antimoniul metalic se obtine din stibina; prin topire eu fer, cu care da sulfura feroasa. Antimoniul, topindu-se la temperatura mai joasa decat suIfura feroasa, este usor separat de aceasta. O alta metoda consta in prajirea stibinei la aer, pentru a o trece in oxid, care apoi se reduce cu carbune. Prin reducere cu suflatorul, pe carbune se poate usor obtine din stibina sau din oxid de antimoniu o bobita de antimoniu metalic lucios (deosebire fata de arsen). Antimoniul.se intrebuinteaza, aliat cu plumb (asa numitul plumb tare),pentru tevi de apa si scurgeri, cu plumb si staniu, pentru fabricarea literelor de tipar si cu staniu, plumb si cupru ca metal alb de lagare. Stari alotropice si proprietati. Antimoniul, obtinut in modul indicat mai sus, are aspect si luciu metalic, culoare alba argintie batind putin in albastru si structura cristalina macroscopica (hexagonala, izomorfa cu a arsenului). In reteaua stratificata a antimoniului, de acelasi tip cu a arsenului, fiecare atom are trei atomi vecini mai apropiati (la 2,87 A) si alti trei mai departati (la 3,37 A). Antimoninl este casant, asa ca poatc fi pulverizat in mojar. Conduce curentul electric slab, cam la fel ca arsenu1. Se topeste 1a 630Q si fierbe la 1645°. Se cunoaste si o forma alotropica galbena nemetalica, analoga arsenului galben, dar mai nestabila decat acesta .Se obtine prin oxidarea hidrogenului antimoniat lichid, la -90°,.cu oxigen continind ozon. Se transforma repede, chiar la temperaturi joase, in antimoniu metallic. In prezenta aerului, antimoniul arde pe la 800°, dind un fum alb de trioxide de antimoniu; pulverizat, se aprinde cand este aruncat intr-un vas cu clor gazos, dind pentaclorura de antimoniu. Acidul clorhidric si sulfuric nu ataca antimoniul; acidul azotic il oxideaza, dupa concentratie, pina la trioxidul sau pentoxidul de antimoniu, respectiv pina 1a produsii de hidratare ai acestuia. Hidrogenul antimoniat, SbH3, se obtine prin aceleasi procedee ca hidrogenul arseniat si se aseamana mult cu acesta dar este inca si mai nestabil (entalpiade formare H = +82 kca1/mol). Hidrogenul antimoniat este la temperatura camerei, un gaz (p.f. -17°, p.t. -88,5°) cu miros neplacut. Descornpunerea are loc chiar 1a temperatura camerei, deosebit de repede atunei cand peretii vasului in care este continut sunt aspri sau cand sunt acoperiti cu o oglinda de antimoniu, de la o experienta anterioara. Incalzit la 200°, hidrogenul antimoniat pur explodeaza. Pata sau oglinda neagra de antimoniu se deosebeste de pata de. arsen obtinuta in conditii asemanatoare , prin aceea ca ea nu se dizolva in hipocIorit de sodiu, in timp ce pata de arsen se dizolva usor. Combinatiile antimoniului cu halogenii. 1.Trifluorura de antimoniu, SbF3, se separa sub forma de cristale incolore, la evaporarea unei solutii de Sb203 in acid fluorhidric. Se dizolva in apa. Solutia are reactie acida, dar.hidroliza nu avanseaza asa de departe ca la clorura(v. mai jos). Formeaza cu NaF complecsi Na[SbF4J si Na2[SbF5J (la fel si cu KF). Trifluorura de antimoniu este utilizata pentru a prepara fluoruri organice. 2.Triclorura de antimoniu,SbCl3 se obtine cel mai usor din sulfura de antimoniu(stibina), prin dizolvare in acid clorhidric la fierbere (cu degajare de hidrogen sulfurat). Se purifica prin distilarea produsului (p.f. 223°). Distilatul cristalizeaza (p.t. 73°) sub forma unei. mase moi, translucide (de unde numele veehi de "unt de antimoniu"), cu d = 3,0, solubila in solventi organici cum sunt sulfura de carbon si eterul. 3.Triclorura de antimoniu se dizolva in putina apa. Prin diluarea solutiei se produce hidroliza, dar spre deosebire de triclorura de arsen, cand hidroliza nu este prea inaintata, se precipita o oxiclorura (clorura bazica) greu solubila, clorura de antimonil. Incalzita cu multa apa, clorura de antimonil trece in trioxidul de antimoniu. Cu acid clorhidric concentrat regenereaza triclorura de antimoniu.
|
